Poveste de Crăciun, de pe front

RO. Tatăl era plecat la război. Înainte de Crăciun, mama i-a strecurat în scrisoarea pe care o trimitea lună de lună pe front şi o fotografie cu cei doi băieţi ai lor, Ionică şi Gheorghiţă. Şi i-a povestit că sunt cuminţi, isteţi şi o ascultă. Că au fost tare fericiţi să se joace cu calul de lemn de la fotograf, prima jucărie adevărată pe care au văzut-o în viaţa lor. Şi cum au inventat o întreagă poveste legată de întoarcerea lui acasă... Şi cum numai de-a asta se joacă în fiecare zi!  Bărbatul nu s-a mai întors niciodată. Nu i-a văzut pe copii jucându-se şi crescând... Aceştia s-au făcut mari, au devenit părinţi la rândul lor şi apoi bunici! Au avut o viaţă liniştită. Ca un soi de compensaţie pentru pierderea din copilărie, pentru că Dumnezeu nu rămâne niciodată dator. În fiecare an sărbătoresc Naşterea Domnului sculptând căluţi de lemn pentru nepoţi şi jucându-se cu ei de-a tatăl care se întoarce într-o zi de la război, călare pe un roib uriaş, cu daruri şi bucurie, însoţit de o lumină orbitoare... Pe tălpicile jucăriilor de lemn, bătrânii scrijelesc an de an acelaşi lucru, pe care îl ştiu scris în ultima scrisoare către tatăl lor: „Ne revedem acasă!”

_____________________________________

Father had been away, to war. Before Christmas, mother would slip into the letter she wrote every month a picture with their two little boys, Ionică and Gheorghiţă. And she would tell him that they are well behaved, clever and that they always listen to her; that they were happy to play with the photographer's wooden horse, the first real toy they had seen in their lives and how they had invented an entire story about his coming back home... and how that is all they play every day! The man never came back. He never saw his children playing or how they grew up. They became men in their own right, and parents and then grandparents. They had a quiet life, as a sort of compensation for the huge loss they had suffered as children. Every year they celebrated the birth of our Lord by sculpting wooden horses for their grandchildren and playing with them the story of the father who would one day come back from the war, on a giant sorrel horse with gifts and joyfulness, accompanied by a blinding light. Every year, the old men scribbled on their toys as they had written their father: "See you back home!"

 Ţara Cerurilor Deschise / “Cărţi poştale cu poveşti - ediţie de colecţie” Proiect de Alina Zară. Foto: arhiva perosnala.  Traducere: prof. Ian Anghel.

Cărți poștale cu povești - ediție de colecție 
proiect dezvoltat  în parteneriat de Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra   & TRANSYLVANA GIFT