Veşti şi poveşti de acasă. De trimis prin lume, de dat în dar, de purtat în suflet... Cartea poștală cu poveste - formă alternativă de rezistenţă culturală – ediție de colecție / Pentru că vremurile se schimbă, timpul se rostogoleşte nebuneşte fără rost şi rânduială, iar lumea se dărâmă sub ochii noştri. În aceste condiţii, nu ne rămâne decât să ne transformăm în mici activişti şi să "luptăm" pentru lucrurile bune şi frumoase în care credem, să salvăm ce se mai poate salva şi să aşezăm totul în spaţii cu valoare de simbol. Povestea este ultima frontieră-simbol a timpurilor acestora! ( Țara Cerurilor Deschise – jurnal de călătorie: proiect iniţiat, semnat şi coordonat de Alina Zară)

vineri, 6 decembrie 2013

Poveste cu Măriuca, îngerul și costumul popular cu aripi


 RO.  Măriuca s-a împrietenit într-o zi cu un înger! Se jucau împreună, mâncau, dormeau, citeau, ascultau poveştile bunicului, se dădeau în leagăn, se ţineau de mână, îşi împleteau părul, alergau după fluturi, se ascundeau de ploaie, râdeau în hohote şi inventau cântecele. Duminica dimineaţa, însă, îngerul dispărea! Îşi punea o pereche de aripi strălucitoare şi pleca la Liturghie. Maria voia să mergă şi ea, dar nu avea aripi să zboare odată cu el! Degeaba i-au pregătit părinţii cele mai diafane rochiţe, i-au făcut aripi din pene de gâscă, i-au luat pantofiori fermecaţi sau caleaşcă să o ducă la biserică... Vreme de 6 ani, fetiţa şi-a tot căutat aripile în zadar! Până într-o sâmbătă seara, când trăgeau clopotele la biserică a sărbătoare, iar Măriuca se juca prin pod. O îngeriţă bătrână, din neamul îngeraşului ei, i-a pus mâinile la ochi şi a deschis o ladă de zestre veche, din care ieşea o lumină orbitoare! Când aceasta s-a mai domolit, i-a arătat fetiţei ce era înăuntru. A doua zi dimineaţa, micuţa s-a trezit prima şi a aşteptat cuminte, în curte, pe scăunelul ei albastru, să plece la biserică. Îşi găsise aripile! Din uşa podului, îngeriţa privea fericită cum Măriuca alerga spre Liturghie în costumul popular în care se îmbrăcase şi bătrâna, la începuturile lumii, când a mers prima dată la împărtăşit!


_____________________________


EN. Măriuca met an angel once and they became friends. They played together, ate, slept, read, listened to granddad's stories, played on the swing, held hands, braided each other's hair, ran after butterflies, hid from the rain, they joyfully laughed and made up little songs. Sunday morning, however, the angel would vanish! He would put on a pair of glimmering wings and he would fly away to mass. Maria wanted to go as well, but she didn't have wings to fly with him. Her parents made her the softest dresses, or wings from goose feathers, they even got her a pair of magic slippers and a carriage to take her to church, but it was all for naught. Six years, the little girl had tried in vain to find her wings. Until one Saturday night when the church bells were ringing, and little Maria was playing in the attic. An elder angel from her heavenly friend's kin put her hands over the girl's eyes and opened an old dowry chest. A blinding light flashed from within and when it waned, the angel godmother showed little Maria what was in it. The next morning, the first one to wake up was the little girl and she patiently waited in the front garden, on her little blue chair, anxious to go to church. She had found her wings! From the attic, the elder angel watched how little Maria sprinted toward the church hill in the traditional garb that she used to wear, at the beginning of time, when she first had first gone to receive Communion.

Ţara Cerurilor Deschise / “Cărţi poştale cu poveşti - ediţie de colecţie”. Proiect de Alina Zară. Foto: Adrian Petrişor . Traducere: prof. Ian Anghel.





Cărți poștale cu povești - ediție de colecție 

proiect dezvoltat  în parteneriat de Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra   & TRANSYLVANA GIFT 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu