Veşti şi poveşti de acasă. De trimis prin lume, de dat în dar, de purtat în suflet... Cartea poștală cu poveste - formă alternativă de rezistenţă culturală – ediție de colecție / Pentru că vremurile se schimbă, timpul se rostogoleşte nebuneşte fără rost şi rânduială, iar lumea se dărâmă sub ochii noştri. În aceste condiţii, nu ne rămâne decât să ne transformăm în mici activişti şi să "luptăm" pentru lucrurile bune şi frumoase în care credem, să salvăm ce se mai poate salva şi să aşezăm totul în spaţii cu valoare de simbol. Povestea este ultima frontieră-simbol a timpurilor acestora! ( Țara Cerurilor Deschise – jurnal de călătorie: proiect iniţiat, semnat şi coordonat de Alina Zară)

duminică, 29 decembrie 2013

Poveste despre mâinile bunicii


RO. Mi-aduc aminte de mâinile bunicii! Nu se odihneau niciodată, decât duminica, în poala şurţului cu flori, la biserică! În rest: frământau pământul din grădină ori aluatul de pâine, suceau fusul, împingeau suveica printre iţele războiului de ţesut, spălau rufele la râu, scriau portative cu modele şi simboluri străvechi de pe pânze, dichiseau dantela de casă, trăgeau de coada greblei la fân, îmi dădeau bani din poşeta ei de oraş maronie, cărau trăistuţa cu mâncare la oamenii care lucrau în câmp, încheiau nasturii iei de sărbătoare, aduceau bunătăţi, mulgeau vaca, aruncau grăunţe păsărilor din ogradă şi se închinau după rugăciune.

Când s-a prăpădit, vecinele i-au cântat cu amar: „Lasă-ne mânuţele, să facă trebuţele. Şi le-om pune în fereastră, că-i păcat să putrezească!" Dar, mai presus de toate, îmi aduc aminte cum ştiau să mângâie, mirosind a busuioc! Şi asta este, probabil, cea mai duioasă amintire din lume...

__________________________________

 EN.  "I remember my grandmother's hands! They never rested, except Sundays in her lap, on her flower-adorned apron, when she was in church. On any other day they would be working the soil in her garden or kneading dough for bread, turning the spindle, pushing the shuttle through the threads of her weaving loom, washing clothes in the river, inscribing staves with figures and age-old symbols from traditional cloths, gingerly working over hand-woven lace, raking up the hay, giving me money from her brownish town purse, carrying bags of food to people working the land, buttoning her Sunday blouse, bringing tasty treats, milking the cow, tossing seeds to the birds in the garden and making the sign of the cross after prayer. When she passed away, her neighbours bitterly wailed “Leave us your hands for the many chores. We'll put them in the window to stay, that they won't waste away.” But most of all, I remember their soothing caress and how they always seemed to smell of basil. And this is probably my most tender memory."

Ţara Cerurilor Deschise / “Cărţi poştale cu poveşti - ediţie de colecţie”. Proiect de Alina Zară. Foto: Mihai Sin. Traducere: prof. Ian Anghel.



Cărți poștale cu povești - ediție de colecție 
proiect dezvoltat  în parteneriat de Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra   & TRANSYLVANA GIFT 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu