Veşti şi poveşti de acasă. De trimis prin lume, de dat în dar, de purtat în suflet... Cartea poștală cu poveste - formă alternativă de rezistenţă culturală – ediție de colecție / Pentru că vremurile se schimbă, timpul se rostogoleşte nebuneşte fără rost şi rânduială, iar lumea se dărâmă sub ochii noştri. În aceste condiţii, nu ne rămâne decât să ne transformăm în mici activişti şi să "luptăm" pentru lucrurile bune şi frumoase în care credem, să salvăm ce se mai poate salva şi să aşezăm totul în spaţii cu valoare de simbol. Povestea este ultima frontieră-simbol a timpurilor acestora! ( Țara Cerurilor Deschise – jurnal de călătorie: proiect iniţiat, semnat şi coordonat de Alina Zară)

duminică, 29 decembrie 2013

Poveste despre eroii - luptători din munți




RO. Bunicul îmi zicea mereu: „Să le spui prietenilor tăi povestea celor care nu au omorât în viaţa lor nici măcar o muscă, dar care au degerat prin închisorile comuniste, vinovaţi doar de credinţă în Dumnezeu, în demnitate şi în bine, numai când o să fie frig afară de să crape pietrele. La poartă, în ger! Şi să te uiţi în ochii lor! Pune-i să îşi închipuie cum şuieră viforul prin fereastra fără geam din celulă, cât de mică e bucăţica de pâine şi cât de dure torturile. Nimeni dintre ai noştri, ăia pe care îi trecem duminica pe pomelnic, nu şi-a urât sau blestemat duşmanul, nu şi-a tradat neamul şi pe ai lui, iar duhul bun nu i-a părăsit niciodată. Şi apoi întreabă-i pe prietenii tăi dacă nu le vine să se plece în genunchi când trece pe lângă ei un „moş” dintre cei care au supravieţuit urgiei ăsteia! Nu te năcăji dacă nu se pleacă şi, mai mult, deseori scuipă în urma moşilor ăstora! Poate nu le-a fost, încă, suficient de frig ca să înteleagă..."

____________________________________________

EN. Granddad always used to say: "Tell your friends the story of those who never killed a fly in all their lives, but who rotted away in communist prisons, guilty only of faith in God, in dignity and in virtue; tell them when it's cold outside and they're chilled to the bone; outside by the gate, in the freezing cold. And look into their eyes. Make them imagine the freezing winds blowing in through the windows of the cramped cells, how small the loaf of bread is and how harsh the torture. None of our own, whom we remember every Sunday in church, they never hated or cursed their enemy, they never betrayed their own, their countrymen, and the Holy Spirit never left them. And then ask your friends if they don't feel like dropping to their knees whenever an "old man" walks by, who's survived this ordeal. But don't feel sad when they don't bow or even when they spit at those old men. Maybe they just haven't felt the cold yet."


Ţara Cerurilor Deschise /  “Cărţi poştale cu poveşti - ediţie de colecţie”. Proiect de Alina Zară. Foto: Marius Blană. Traducere: prof. Ian Anghel.



Cărți poștale cu povești - ediție de colecție 
proiect dezvoltat  în parteneriat de Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra   & TRANSYLVANA GIFT 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu