Veşti şi poveşti de acasă. De trimis prin lume, de dat în dar, de purtat în suflet... Cartea poștală cu poveste - formă alternativă de rezistenţă culturală – ediție de colecție / Pentru că vremurile se schimbă, timpul se rostogoleşte nebuneşte fără rost şi rânduială, iar lumea se dărâmă sub ochii noştri. În aceste condiţii, nu ne rămâne decât să ne transformăm în mici activişti şi să "luptăm" pentru lucrurile bune şi frumoase în care credem, să salvăm ce se mai poate salva şi să aşezăm totul în spaţii cu valoare de simbol. Povestea este ultima frontieră-simbol a timpurilor acestora! ( Țara Cerurilor Deschise – jurnal de călătorie: proiect iniţiat, semnat şi coordonat de Alina Zară)

duminică, 29 decembrie 2013

Poveste despre Crăciunul de acasă




RO. Fugi iute cu gândul în vârful dealului, ca să mai cuprinzi o dată satul copilăriei. Îţi pocnesc urechile de frig, atât de proaspătă e amintirea! Auzi până şi chiotele copiilor de pe dealul dinspre biserică, atunci când îşi dau drumul cu sania de lemn pe derdeluşul care se înclină lin spre grădina lui 'Nea Vasile, unde nu mai e de mult niciun gard, pentru ca cei mici să nu-şi oprească, prea brusc, zburarea. Auzi şi lătratul câinilor din vecini, cu stăpân şi bătătură în subordine. Ţi-aminteşti parcă şi toaca bătând, apoi cum se înserează şi se pornesc colindele să umple uliţele... Dacă strângi pleoapele mai bine, simţi izul merelor coapte pe care le punea bunica pe sobă, al zăpezii îngheţate în lâna din care a croşetat mama pantalonii gri-petrol, al cozonacului cu nucă şi al veşniciei! Apoi se face brusc linişte, cald şi miroase a brad! De sărbători ne întoarcem întodeauna acasă! Măcar în gând...  
___________________________

EN. Run like the wind to the top of the hill so you can see your childhood village again. It's so cold that your skin cracks. The memory is so fresh. You can even hear the children cheering on the hill overlooking the church when they fly downhill on their wooden sleds down the slope that slips towards uncle Vasile's backyard, where the old wooden fence has long been taken away so the little ones don't have to bring their flight to a sudden stop. You can even hear the barking of dogs as they guard master and courtyard. You seem to remember the semantron's call as it gets dark and the carols fill the alleys.  If you close your eyes, you can feel a whiff of the baked apples that nana put on the stove, of the snow frozen on the wool that mother used to make grey trousers out of, the sweet smell of the cozonac and of eternity. Then it suddenly goes quiet, and warm, and it smells of fir trees. For the holidays we always go back home. At least, in our thoghts. 

Ţara Cerurilor Deschise / “Cărţi poştale cu poveşti - ediţie de colecţie". Proiect de Alina Zară. Foto: Marius Blană. Traducere: prof. Ian Anghel.



Cărți poștale cu povești - ediție de colecție 
proiect dezvoltat  în parteneriat de Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra   & TRANSYLVANA GIFT 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu